Dispunerea si fertilizarea plantelor in gradina
In primul rand, plantele din gradina trebuie asezate astfel incat sa nu se umbreasca reciproc si, in acelasi timp, sa utilizeze cat mai eficient suprafata de teren respectiva.
Rotatia culturilor este obligatorie
Pentru legumele termofile si cu maturare timpurie sunt recomandate cele mai insorite locuri din gradina. De la an la an, culturile trebuie rotite pe parcelele alese, procedura ce permite o utilizare mai eficienta a nutrientilor si ingrasamintelor din sol, usurand lupta impotriva buruienilor, bolilor si daunatorilor.
Trebuie doar sa tineti cont si de faptul ca plantele inrudite (de exemplu: varza si ridichi, tomate si cartofi sau castraveti si dovlecei) sunt afectate de daunatori si boli comune. Culturile pentru care trebuie sa aplicati doze mari de ingrasaminte, de exemplu, varza si castraveti se alterneaza cu tomate, culturi radacinoase, legume cultivate pentru frunze, care cresc si rodesc mai bine in al doilea si al treilea an dupa aplicarea gunoiului de grajd. Locurile bine iluminate sunt recomandate pentru ridichi, tomate, varza, precum si pentru soiurile cu coacere timpurie.
Ingrasaminte necesare pentru o recolta bogata
Pentru cresterea si dezvoltarea lor optima, plantele absorb din sol azot, fosfor, potasiu, calciu si alte substante chimice. Odata cu recolta culturilor de gradina, anual se scot din fiecare metru patrat de suprafata de la 5 la 35 g azot, 2-12 g fosfor si 8-50 g potasiu. In sere, unde randamentul este mai mare, costurile de fertilizare sunt in mod corespunzator mai mari. Pentru a obtine productii bune si a nu epuiza solul in acelasi timp, exista cateva substante ce trebuie administrate sub forma de ingrasaminte, si anume ureea (continand 46% azot), superfosfatul dublu granular (50% fosfor), sulfatul sau clorura de potasiu (pana la 60% potasiu).
Dozele de ingrasaminte cu azot, fosfor si potasiu folosite anual pot varia de la 10-30 g pana la 50 g pe fiecare metru patrat de suprafata. Dintre ingrasamintele naturale, cenusa de lemn este foarte valoroasa (contine 10% potasiu si 5% fosfor) dar ea poate fi utilizata numai pe soluri acide, in cantitate de la 100-200 g pana la 1 kg pe metru patrat in functie de cultura.
Ingrasamintele organice imbunatatesc proprietatile fizice ale solului, facandu-l mai usor, mai cald, mai permeabil, capabil sa retina mai bine apa si aerul. Cand materia organica se descompune, azotul, fosforul, potasiul si alte microelemente se raspandesc in sol si devin disponibile plantelor prin irigare, iar dioxidul de carbon, atat de necesar plantelor, este eliberat in aer. Gunoiul de grajd putred, provenit de la animale, namol, humus si diverse alte composturi din iarba sau frunze putrezite sunt folosite ca ingrasaminte organice.
