Inainte de a fi puse in functiune, uleiurile folosite in industrie sunt expuse constant riscului de contaminare a apei, mai ales in timpul transportului si depozitarii. In timpul functionarii vehiculelor, apa patrunde in rezervorul de ulei prin deschiderile repetate ale busoanelor, prin tijele de piston uzate ale cilindrilor si prin garniturile de etansare, precum si sub forma de condens provenit din aerul a carui temperatura se raceste brusc. In general, condensul este cea mai frecventa cauza a patrunderii apei in ulei, in timpul functionarii motoarelor.

ulei uzat
Gestionare ulei uzat

Acest fenomen se petrece mai ales in cazul tehnologiei si echipamentelor mobile ce lucreaza in aer liber, vaporii de apa condensandu-se de fiecare data cand rezervorul se raceste brusc. In situatia rezervoarelor inactive, acest lucru duce deseori la formarea de rugina si la probleme ulterioare de coroziune. De indata ce o cantitate mai mare de apa intra in ulei, acolo incepe imediat dezvoltarea microorganismelor. Consecinta directa a acestui fapt consta in formarea de namol si, implicit, intr-o depreciere a vascozitatii uleiului. Primele semne ale acestui proces nedorit sunt reprezentate de un miros neplacut si o decolorare vizibila a uleiului.

Impreuna cu politica economica si sociala, politica de mediu vizeaza atingerea obiectivelor dezvoltarii durabile a societatii. Prin definitia sa, politica de mediu este un sistem de instrumente institutionale, juridice, economice si de piata, precum si mecanisme voluntare, destinate formarii intentionate a unui comportament de mediu in conformitate cu cerintele pentru o dezvoltare durabila a companiei respective.

A trai intr-un mediu sanatos este un drept al fiecarui cetatean, la fel de important pentru calitatea vietii umane ca si dreptul de a avea un nivel acceptabil de resurse materiale si sociale. Dezvoltarea durabila si respectarea mediului nu sunt incompatibile cu obiectivele economice si ocuparea fortei de munca.

In acest sens, politica de mediu pentru orice companie vizeaza actiuni precum raportarea semestriala a uleiurilor si o gestionare a uleiurilor uzate astfel incat:

  1. sa nu puna in pericol sanatatea umana;
  2. sa nu provoace poluare sau impact asupra aerului, apei, solului, faunei si florei;
  3. sa reduca la maxim cantitatea de deseuri in timpul generarii lor si efectele daunatoare ale acestora;
  4. sa creeze conditii prealabile pentru reutilizare si reciclare, precum si pentru o neutralizare sigura.

Odata ce si-au indeplinit scopul dinainte stabilit, uleiurile devin deseuri pe care le numim uleiuri uzate, fiind clasificate drept deseuri periculoase, deoarece sunt extrem de daunatoare daca ajung in aer, apa sau sol.

Uleiurile uzate nu sunt degradabile in conditii naturale si polueaza permanent si greu reversibil natura. Studiile arata ca un litru de ulei uzat poate polua un metru cub de apa, iar arderea necontrolata a cinci litri de ulei uzat poate polua cantitatea de aer necesar respiratiei unei persoane timp de trei ani.

Utilizarea ilegala a uleiurilor uzate este absolut interzisa, deoarece in timpul arderii lor (asa cum se neutralizeaza in practica obisnuita) metalele grele sunt eliberate initial in aer, dupa care se depun pe sol si in apa. Astfel, datorita ciclului continuu din natura, aerul poluat si apa toxica nu ajung in alta parte, ci chiar in propriul nostru corp.

Prin urmare, comportamentul corect este de a preda uleiurile uzate pentru depozitare si recuperare catre companiile ce detin autorizatii relevante, emise de autoritatile competente pentru aceasta activitate. Pentru a contacta o astfel de companie, dar si pentru evitarea oricaror erori de gestionare a uleiurilor uzate, se recomanda apelarea la o firma de consultanta protectia mediului. Doar in acest fel se pot evita amenzile uriase ce se pot primi in cazul incalcarii normelor de protectia mediului.