Tyson, scolarita si halterofilii
Banuiesc ca majoritatea iubitorilor sportului alb au urmarit cu sufletul la gura memorabila confruntare dintre Simona Halep si Serena Williams din optimile de finala ale Openului Australian de tenis feminin. La fel ca toti romanii, am ramas si eu cu acelasi gust amar in urma vizionarii acestui meci.
Tyson vs Doroftei
Nu stiu de ce, dar in primul set aveam impresia ca ma uit la o confruntare in care un luptator de sumo are ca adversar un maratonist. Sau la un meci de box in care Mike Tyson se bate in ring cu Mosu Doroftei. Ce sa faci nenica in fata exploziei de forta a Serenei, cu acele servicii aruncate ca din tun? Si apoi, cu toata admiratia pemtru impresionantul sau palmares, oare de ce fizicul ei a suferit transformarile astea atat de ‘generoase’?
Pe bune, soru-sa Venus, de ce nu s-a ‘amplificat’ la fel de mult? Nu cumva-i vorba de ceva steroizi? Poate ca gresesc, dar vazand reluarea meciului dintre cele doua, nu pot sa nu raman cu gura cascata la balansul muscular al ‘dorsalelor’ mult-implinitei Serena. Nu-ti trebuie decat sa o privesti peste fileu si-ti ingheata sangele-n vene. N-ai ce face, mai servesti si tu in fileu, mai o dai afara, doar, doar sa nu o superi cumva.
Tenisul crește la propriu, dar si la figurat
La modul in care tenisul feminin a crescut atat in inaltime (Maria Sharapova 188 cm, Karolina Pliskova 186 cm sau Petra Kvitova 182 cm), cat si in latime (Anastasia Pavlyuchenkova sau Victoria Azarenka), micuta noastra Simona (168 cm) pare o scolarita pierduta la un chef studentesc.
In acest trend, in vreo 20 de ani, frumusetea tenisului se va rezuma doar la cine bubuie mai tare si mai precis primul serviciu, iar tenismenii nu se vor deosebi prea mult de halterofili sau culturisti. Si cand ma gandesc ca la 3-2 in setul decisiv, Simona a avut trei mingi de break, stau si ma-ntreb: oare ar mai fi revenit Hummer-ul american de la 2-4?
Dar nu, mai bine sa gandesc pozitiv si sa astept cu incredere sezonul pe zgura. S-o vedem atunci pe tanti Serena!